Care este legenda mărțișorului și care este semnificația lui

O legendă veche Moldovenească spune că o vrăjitoare rea de iarnă se lupta aprig și nu voia deloc să cedeze primăverii. Însă frumoasa Primăvară cu dăruire de sine și-a tăiat degetul iar câteva picături de sânge au căzut pe zăpada albă care s-a topit. Mai apoi, pe acel loc au crescut ghiocei, în așa fel lupta a fost câștigată de Primăvară și iarnă a cedat.

Pe meleagurile Moldave sunt multe tradiții și obiceiuri, dar unele din ele au dispărut iar altele sunt uitate, de aceea nu se știe exact semnificația lor. Se spune că prima zi de primăvară este ziua Babei Dochia (personajul principal în toate legendele de Primăvară). Baba Dochia este considerată zeiță agrară, care pe 1 martie moare și pe 9 martie renaște.

legenda mărțișorului

Cu privire la simbolul mărțișorului circulă mai multe legende. Una dintre ele povestește cum a fost odată ca niciodată, o vreme în care Soarele întruchipat într-un bărbat chipeș obișnuia să coboare pe pământ pentru a dansa hora în sate.

Știind care este nouă pasiune a Soarelui, un dragon l-a urmărit și într-una dintre aceste incursiuni pe pământ, l-a răpit și l-a aruncat într-un beci, în castelul său. Prin urmare, păsările au încetat să cânte iar copiii nu mai puteau să radă, dar nimeni nu îndrăznea să-l înfrunte pe dragon.

Într-una dintre zile, un tânăr curajos a decis să coboare în beci și să salveze Soarele. Majoritatea oamenilor l-au însoțit, dându-i tânărului din puterea lor, pentru a reuși să învingă puternicul dragon.

Călătoria să a durat trei anotimpuri: vara, toamna și iarna. La sfârșitul ultimului, tânărul a reușit să găsească castelul dragonului, unde era întemnițat Soarele și a început lupta, care a durat zile până când dragonul a fost înfrânt.

Fără puteri și rănit, tânărul a eliberat Soarele, reușind să facă fericiți pe toți cei care-și puseseră ultimele speranțe în el. Astfel, natura a reînviat, oamenii au început să zâmbească din nou, doar flăcăul nu a mai apucat să vadă primăvară venind.

În timp ce zăpadă se topea, flori albe, numite ghiocei, mesageri ai primăverii, răsăreau din pământ. Când ultimul strop de sânge al tânărului s-a scurs pe zăpadă imaculată, a murit fericit deoarece a servit unui scop atât de nobil.

De atunci, oamenii obișnuiesc să împletească doi ciucuri: unul alb și altul roșu. La începutul lunii martie, bărbații oferă această amuletă, numită mărțișor, fetelor pe care le iubesc.

Culoarea roșie reprezintă dragostea pentru tot ceea ce e frumos și rămâne simbolul sângelui bravului tânăr. Albul simbolizează puritatea, sănătatea și ghiocelul, prima floare care apare primăvară.

Astfel, se poate spune că șnurul de care se agață mărțișorul este și el un simbol al trecerii de la iarnă cea albă și rece, la primăvara mustind de viață că focul și sângele.

Semnificația culorilor mai este tălmăcită și altfel în credință populară: se poate spune că roșul, dat de foc, sânge și soare, este atribuit vitalității femeii, iar albul, că zăpadă rece și pură, că apele înspumate, semnifică înțelepciunea bărbatului. Șnurul mărțișorului este, astfel, simbolul împletirii inseparabile a celor două principii – o permanentă înnoire.

Pentru a respectă tradiția, mărțișorul trebuie legat la răsăritul soarelui, în prima zi a lunii martie. El se poartă de la 1 martie până când apar semnele de biruință ale primăverii : până ce înfloresc visinii ori trandafirii, până se aude cucul cântând, până ce vin berzele sau rândunelele.

cel.ro

Lasă un comentariu