Romul este una dintre cele mai mari categorii de bauturi spirtoase din lume si are o istorie lunga, controversata si interesanta, care se intinde pe sute de ani. Multe natiuni europene au o traditie de a bea rom, cea mai mare parte poate fi urmarita in Caraibe, dar povestea romului incepe intr-o cu totul alta parte a globului. Pentru iubitorii de bauturi spirtoase, o sticla de rom poate insemna ceva ai mult decat un lichid turnat intr-un pahar de cristal. Romul este o bautura cu multa istorie in spatele sau, iar cunoscatorii care consuma in mod frecvent apreciaza nu doar continutul ci si povestea si istoria unei bauturi. De exemplu, Foursquare Vintage de la 24drinks.ro reprezinta o poveste aromata ce a inceput acum 300 de ani pe o fosta plantatie de trestie de zahar, in insula Barbados din arhipelagul Caraibelor. Unicitatea acestei minunate povesti este conferita de selectie exceptionala de butoaie, alese manual, in care acest rom Foursquare, ca sa poata fi magica, se asteapta momentul in care va ajunge la desavarsire.
Istoria romului poate fi urmarita inainte de primele fermentatii ale subproduselor de zahar de catre sclavii care lucrau in plantatiile de zahar din Caraibe in secolul al XVII-lea. Vorbim despre oamenii malaezii despre care se intelege ca au facut un spirt fermentat de trestie de zahar, numit Brum.
Romul este fermentat din trestie de zahar, iar povestea trestiei de zahar si a romului sunt legate intre ele de-a lungul istoriei. Cultivarea trestiei de zahar a inceput in ceea ce este acum cunoscut sub numele de Noua Guinee in urma cu aproximativ sase mii de ani si de acolo s-a raspandit in Asia de Sud-Est si India.
Dupa invazia persana a Indiei in anul 510 i.Hr., trestia de zahar a fost dusa inapoi in ceea ce este acum cunoscut sub numele de Iran, unde pentru urmatoarele mii de ani a fost cultivata pentru cristale de zahar si exportata in alte tari. Cand Persia insasi a fost invadata de arabi, secretul bine pazit al trestiei de zahar a fost invatat, ceea ce a dus la productia sa pe scara larga in alta parte. In timp ce arabii au continuat sa-si extinda imperiul, cultivarea trestiei de zahar s-a raspandit odata cu ea. Odata cu aparitia cruciadelor, zaharul a calatorit in Europa si chiar pana in Insulele Britanice. Pana in secolul al XIII-lea, cunostintele despre cultivarea trestiei de zahar s-au raspandit in toata Europa si de-a lungul timpului au fost infiintate plantatii de trestie de zahar in insulele portugheze Madeira si Azore si Insulele Canare spaniole.
Unul dintre cele mai importante momente din istoria romului a venit cand Cristofor Columb a navigat in „Lumea Noua” prin Canare si i s-au dat bucati de trestie de zahar pentru a le lua cu el. Pe masura ce spaniolii au inceput sa colonizeze Caraibe, trestia de zahar s-a raspandit in Cuba, Puerto Rico si Jamaica.
Cu toate acestea, colonizarea portugheza a Braziliei a intensificat cultivarea trestiei de zahar si productia de zahar, ceea ce a dus in cele din urma la crearea cachaça, din suc de trestie de zahar. Pana la mijlocul secolului al XVI-lea existau cateva mii de mori de zahar in „Lumea Noua”, majoritatea fiind in Brazilia. In anii 1600, olandezii, apoi britanicii si francezii au dus trestia de zahar in celelalte insule din Caraibe, crescand productia de zahar si tocmai in acest moment Caraibe a devenit cel mai mare producator de zahar din lume. Pe masura ce cererea de zahar a crescut, a existat o nevoie mai mare de forta de munca si aceasta nevoie a fost satisfacuta de comertul ticalos cu sclavi din Africa. Exista dovezi ca sclavii insisi au descoperit ca produsul secundar de melasa din procesul de rafinare a zaharului ar putea fi fermentat si transformat intr-o bautura alcoolica. Dar abia la mijlocul anilor 1600 a fost produs pentru prima data romul, asa cum l-am recunoaste astazi. Odata cu introducerea tehnicilor de distilare, primele romuri adevarate au fost create in Barbados, iar popularitatea sa s-a raspandit in Caraibe si America de Nord.
Distilerii de rom au aparut in Caraibe si America de Nord, cu transporturi de melasa indreptandu-se catre distilerii din Staten Island, Boston, Rhode Island si New England. Romul a fost apoi expediat in coloniile americane, Caraibe si in Africa, unde a fost folosit ca marfa pentru achizitionarea de noi sclavi africani, destinati plantatiilor de zahar din Caraibe. Acest comert cu sclavi, melasa si rom a devenit cunoscut sub numele de „Comertul triunghiular” – o parte socanta a povestii romului. Popularitatea si productia de zahar si rom au continuat sa creasca din anii 1600 pana in anii 1800, cu cateva milioane de sclavi africani sosind in „Lumea Noua” pentru a satisface atat nevoia de zahar, cat si de rom. Dar de la sfarsitul anilor 1700, Franta (1794) si apoi Marea Britanie (1807) au interzis sclavia, iar Marina Regala a inceput sa patruleze in marea libera pentru a captura nave care transportau sclavi. La scurt timp dupa Revolutia Americana, statele nordice ale Americii au incetat sa foloseasca comertul cu sclavi. Cu toate acestea, in ciuda faptului ca aceasta a pus capat efectiv comertului triunghiular transatlantic, aceasta nu a oprit comertul cu sclavi, deoarece acestia au fost expediati in statele sudice care inca nu au abolit comertul cu sclavi.
In cele din urma, legaturile romului cu sclavia s-au schimbat, odata cu abolirea completa a comertului cu sclavi in Statele Unite si pe masura ce „Vestul Salbatic” a fost deschis si fermierii au inceput sa cultive cu usurinta orz, porumb, secara si grau. Acest lucru a permis whisky-ului sa inlocuiasca romul ca principal spirt in America si acesta este motivul pentru care America de Nord nu mai este legata in mintea oamenilor de productia sau consumul de rom.
